Ce facem in Saptamana Mare sau Saptamana Patimilor?

Dupa un post lung, a carui prima saptamana se numeste Saptamana Branzei sau Saptamana Alba deoarece sunt permise lactatele, ultima saptamana se numeste Saptamana Mare sau a Patimilor. Fiecare zi a acestei Saptamani simbolizeaza ceva, insa cele mai importante sunt Joia si Vinerea. In Joia Mare oamenii se spovedesc si se impartasesc. Seara, lumea se duce la priveghi, iar la Denie (se vine cu flori la biserica si se trece de 3 ori pe sub masa) oamenii vin imbracati cu haine de doliu (haine din panza alba cusute cu negru). In aceasta zi se pot vopsi ouale. In Vinerea din Saptamana Patimilor, Vinerea Mare, se tine post negru si nu se lucreaza nimic, iar la biserica nu se trag clopotele. Ziua de vineri se incheie cu Prohodul Domnului, iar la sfarsitul slujbei se inconjoara biserica cu Sfantul Aer, pe sub care trec apoi credinciosii. Sambata Mare este ultima zi de pregatire a Pastelui. Se pregatesc mancarurile traditionale: drobul, friptura de miel si borsul de miel.
Din batrani, se stie despre faptul ca in Saptamana Patimilor cerurile sunt inchise, deschizandu-se insa in noaptea de Pasti pentru cei cu inima curata. Va spuneam ca se crede ca sufletele celor care mor in Sambata Mare oscileaza intre Rai si Iad, intre lumea viilor si lumea mortilor. De asemenea, in Vinerea Mare, nu se bat clopotele pentru cei morti, ci doar toaca. Ziua de Marti a Saptamanii Luminate, numita si Martea Seaca, se cinsteste prin post. Tinand post in aceasta zi, strabunii nostri credeau ca vor fi feriti de dureri de cap si ca Dumnezeu va veghea pentru ca laptele animalelor din gospodarie sa nu sece.

In aceasta Saptamana Mare se face curatenie generala in gospodarii. Curtile sunt maturate, surile sunt curatate de gunoaie, gardurile sunt reparate, santurile sunt curatate de namol si adancite, copacii sunt varuiti iar la tara inca se mai varuiesc casele si pe dinafara si inauntru.
In Lunea Saptamanii Mari se scoate totul la aerisit, se lipesc si se varuiesc casele, pomii si pietrele iar mobilierul este spalat si reparat.
Pana Miercuri, inclusiv, sunt permise muncile in camp. Dupa aceasta zi barbatii nu mai ies in tarina, nu mai pun mana pe plug sau pe sapa ci isi gasesc de lucru pe langa casa, ajutandu-si nevestele la treburile gospodaresti.
Joia Mare, este ultima zi cand se ofociaza slujbele speciale dedicate mortilor, fiecare familie duce la biserica colaci, prescuri, vin, miere de albine si fructe pentru a fi sfintite si impartite de sufletul mortilor, o parte preotului si bisericii, o parte satenilor aflati la biserica, in cimitir sau vecinilor.
“Pana la Joia Mare, femeile se straduiau sa termine torsul de frica Joimaritei care, in imaginarul popular era o femeie cu o infatisare fioroasa ce pedepsea aspru lenea nevestelor sau a fetelor de maritat. Uneltele de tortura ale Joimaritei erau caldura, oala cu jaratec, vatraiul sau carligul pentru foc. Aceasta fiinta mitologica folosea mijloace cumplite de tortura: ardea degetele si mainile fetelor si femeilor lenese, le parlea parul si unghiile si incendia fuioarele de canepa gasite netoarse. De multe ori nici flacaii lenesi, cei care nu terminau de reparat gardurile sau nu ingrijeau bine animalele pe timpul iernii, nu erau iertati de aceste pedepse. De fapt, Joimarita era, la origini, o zeitate a mortii care supraveghea focurile din Joia Mare si care, treptat, a devenit un personaj justitiar ce pedepsea lenea si nemunca.”
In Joia Mare nu este indicat sa fii inactiv sau sa-ti petreci ziua dormind. Inn schimb aceasta zi se cinsteste ca pe o zi de sarbatoare. Nu se spala rufe si nici nu se pune closca pe oua ori altfel closca va scoate numai cocosi.

In Joia Mare, in unele sate, fetele de maritat fura matraguna de la vecini si o ascund sub pragul bisericii astfel incat preotul sa treaca peste ea. Astfel, conform obiceiului, vor fi placute de flacai mandri si vor fi invitate la hora pe tot parcursul anului.

Conform traditiei, in noaptea ce premerge Joia Mare sau in dimineata acestei zile se deschid mormintele si sufletele mortilor se intorc la casele lor. Pentru intampinarea lor se aprindeau focuri prin curti, in fata casei sau in cimitire, crezandu-se ca, astfel, ei aveau posibilitatea sa se incalzeasca. Pentru ca aceste suflete sa-si gaseasca linistea, se impart celor nevoiasi colaci si mancaruri sfintite in biserica. Sufletele celor morti trebuie primite cu bucurie si cu responsabilitate, pomenindu-i la slujbele de la biserica si pregatindu-le bucate alese. Aceste focuri se deosebesc de focurile ritualice de peste an – focurile de Mucenici, de Lasatul Secului, de Sfantul Gheorghe sau de Sanziene. Ele se faceau din plante considerate a avea virtuti magice (alun, tei) ce erau adunate de catre copii sau de catre tinerele necasatorite. Focurile se inconjurau cu tamaie si agheasma, in jurul lor se asezau scaune “pentru mortii ce urmau sa soseasca” si se dadea de pomana copiilor, vecinilor si rudelor. Imi aduc aminte de dealurile pe care ardeau ruguri de foc in zilele premergatoare Pastelui, dar explicatia aceasta am gasit-o mult mai tarziu, cautand si citind. Obiceiul se mai pastreaza in unele sate din zona montana a Bucovinei, purtand denumirea de “incalzitul mosului” dar, de cele mai multe ori, semnificatiile sale nu mai sunt cunoscute, el avand mai ales caracter de divertisment (exact ce va spuneam, nimeni nu stia sa-mi explice ce inseamna pentru ca nu se stia, doar se stia ca trebuiesc facute). Odata ce Saptamana Mare se incheie, sufletele celor dragi trebuie “conduse” la cimitir aprinzand o lumanare in ziua de Pasti pentru mantuirea lor. Mai mult, in credinta populara, se crede ca cei care tin post din Joia Mare si pana in Pasti vor fi instiintati cu trei zile inainte de a trece in lumea cealalta de moartea lor.
Joia Mare este ziua in care, de regula, se prepara cele mai importante copturi pascale: pasca,cozonacii cu mac si nuca si babele coapte in forme speciale de ceramica.
Pasca cea mai importanta coptura rituala a Pastelui, se face din faina de grau de cea mai buna calitate, cernuta prin sita deasa, si are, cel mai adesea, forma rotunda. Aluatul dospit se pune in tavi speciale pentru pasca, dupa care, de jur imprejur, se aseaza aluatul impletit din doua sau trei sucituri si se lasa totul la crescut. In mijlocul tavii se aseaza, apoi, branza de vaca, pregatita cu zahar, oua, mirodenii si stafide. Peste branza se face o cruce, din acelasi aluat impletit, impodobita cu ornamente in forma de floare. Se unge totul cu ou si se coace in cuptorul incalzit. Mai demult, cojile oualor folosite la pasca nu se aruncau si nici nu se ardeau. Ele se strangeau cu multa grija intr-un vas special si se aruncau in Sambata Pastelui pe o apa curgatoare crezandu-se ca, astfel, gainile si puii aveau sa fie paziti de uliu peste vara. Se mai credea ca, in felul acesta, se dadea de stire Blajinilor – popor mitic care traia sub pamant – ca se apropie cea mai mare sarbatoare a crestinilor.
Ultima Vineri din Postul Mare este numita in Bucovina Vinerea Pastilor, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagra, Vinerea Seaca sau Vinerea Mare. Conform traditiei crestine, este, ziua in care Iisus a fost rastignit si a murit pe cruce pentru rascumpararea neamului omenesc de sub jugul pactului stramosesc. Din aceasta cauza Vinerea Mare este zi de post negru.
In Vinerea Mare este interzis a se face copturi. Exista credinta ca daca cineva se incumeta a coace in aceasta zi face mare pacat iar coptura nu este mancata nici macar de pesti. Aceasta traditie este respectata cu sfintenie si in ziua de astazi.
In Vinerea Mare, dimineata, inainte de rasaritul soarelui, oamenii alergau desculti prin roua sau se scaldau tainic in ape curgatoare crezand ca, in felul acesta, vor fi sanatosi pe tot parcursul anului. Seara, insa, intreaga suflare a satului bucovinean mergea la biserica pentru a participa la slujba de scoatere a Aerului si pentru a trece pe sub acesta. in scopuri terapeutice.
In mod traditional, se tine post negru in Vinerea Mare. Nu se mananca si nu se bea nimic. Ploaia in aceasta zi Sfanta de Vineri prevesteste un an roditor si abundent, iar lipsa ei un an sarac, lipsit de roade. Tot in Vinerea Mare este interzisa consumarea de otet si urzici, deoarece pe cruce, Mantuitorul a fost batut cu urzici, iar buzele i-au fost udate cu otet.

Sambata Mare este ultima zi de pregatire a Pastilor, cand femeile trebuie sa pregateasca marea majoritate a mancarilor, sa deretice prin incaperi si sa faca ultimele retusuri la hainele noi pe care urmau sa le imbrace in zilele de Pasti. De obicei, in Sambata Mare are loc si sacrificiul mielului, din carnea caruia se pregatesc mancari traditionale: drobul, numit in Bucovina cighir, friptura si borsul de miel.
Spre deosebire de Craciun, pentru Pasti nu se pregatesc prea multe feluri de mancare, de unde si zicerea: “Craciunul este satul iar Pastele este fudul”. Principala grija a oamenilor, inaintea Pastilor, este aceea de a-si primeni hainele, fiecare gospodina trebuind sa aiba o camasa noua, cusuta in mod special, iar barbatii macar o palarie noua.
Cosul pentru sfintit
Dupa cum va spuneam si ieri, sambata seara fiecare gospodina isi pregateste cu grija cosul ce urmeaza a fi dus la biserica, pentru sfintire.
In el se asterne un stergar curat si o lumanare alba, apoi oua rosii, pasca, cozonac,oua incondeiate, o bucata de slanina, muschi de porc, sunca special preparata, zahar, faina, salata de hrean cu sfecla rosie fiarta, sare, cativa catei de usturoi, o ramura de busuioc, un fir-doua de breaban (numit brebanoc sau barbanoc), carnati, un miel din aluat copt intr-o forma speciala. Cat de gustosi erau mielutii de Paste din cozonac. Pentru cosuletele mici ale copiilor se faceau Babe – aluat de cozonac copt intr-o forma speciala de lut ca un tortulet…fiecare copil aveam Baba nostra de Paste..
Totul se acopera cu cel mai frumos stergar pe care il are gospodina, semn de pretuire a sarbatorii pascale dar si de mandrie personala. Odata sfintit de preot in zorii zilei de Paste, familia se intoarce acasa si se infrupta din bucatele sfintite.

In Noaptea Invierii insa, orice activitate gospodareasca inceteaza. Oamenii se pregatesc fizic si sufleteste pentru a primi lumina Invierii, pregatindu-si haine noi si aranjandu-se.

Ma opresc aici si data viitoare va voi povesti despre Noaptea Invierii si Lumina Sfanta, despre ce inseamna Pastele pentru alte nationalitati si despre “udatul” fetelor si al baietilor. Va doresc un suflet curat, binecuvantare si ganduri bune in aceste zile.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s