Cum as putea …

Cum ii voi explica copilului meu de ce oamenii „prindeau’ cainele cu care se juca si care ne conducea voios pana la coltul strazii?

Cum as putea sa caut o scuza parintilor si bunicilor care pot sta linistiti pe banca cand copilul sau nepotul e disparut de 45 de minute?

Cum vom putea sa justificam „setea de sange” si ura cu care se striga: „Moarte maidenezilor”

Ce se va intampla cand nu va mai fi picior de maidanez pe strada, dar totusi acestia vor aparea iarasi si iarasi, asa cum apar frecvent pui in cutie in spatele blocului?

Va veni vremea cand fiecare va da socoteala, in primul rand constiintei lui!

Si da, am caini salvati de pe strada, caini aruncati din masina sau loviti!caini

O zi de voluntariat pentru M&M

Ieri am avut parte de o zi plina…am fost impreuna cu trupa la IOB – pentru necunoscatori, Institutul Oncologic Bucuresti. Am sustinut alaturi de Asociatia Pavel prin Raluca, un atelier de decorare de rame…

Sa va spun cum a fost? Nu pot descrie in cuvinte…

Nu va pot spune bucuria copiilor, indarjirea cu care lipeau accesoriile pe rame, bucuria cu care isi alegeau culorile…

Intre lipirea a doua floricele discutiile de oameni maturi referitoare la „unde ti-au pus acum branula”, m-au lasat fara cuvinte…
Intrebandu-i daca ne vedem si saptamana aceasta, de Florii sa pictam oua, fiecare stia cat mai sta, daca urmeaza sau nu o operatie…

Respectuosi, unii cu greu spunandu-mi pe nume si adresandu-mi-se cu dumneavoastra, seriosi, cu zambete discrete, cu suferinta demna pe chip, trec dincolo de ceea ce ne copleseste pe noi zilnic.

Imbratisari tandre de manute si brate cu bandaje si branule, ochi luminosi, bucurie la vederea materialelor, cicatrici care doar la vedere dor, parintele care le-a dat Sfanta Impartasanie tuturor, inclusiv micutei mele printese.

Au trecut aproape 3 ore fara sa ne dam seama, daca initial am inceput cu 7 copii pana la sfarsit, am fost aproape 15…

Am mai lucrat cu copii, dar ieri am avut emotii…am avut emotii pentru copiii mei care erau in prima lor zi de voluntariat, de reactia lor vis-a-vis de copiii bolnavi, de reactia mea in fata unei boli crunte…

Mika a mai avut contact cu copiii, la voluntariatul lui la gradinita de langa noi, dar a fost primul atelier sustinut impreuna cu copiii cu cancer.

Am invatat ca nimic nu poate sa te doboare, nici macar o boala numita CANCER, am invatat ca cei mici sunt destoinici in fata sortii, ca eu, ametita de toata nebunia zilnica nu stiam in ce zi suntem, iar ei au stiut sa-mi spuna ca sintem in 21 aprilie pentru ca marti este 23 si este Sf. Gheorghe…

Mi-au dat o lectie de demnitate si putere sa merg inainte!

Iar bucuria a venit si acasa, cand M. mi-a declarat ca devine voluntar al Asociatiei Pavel, iar M. mi-a spus ca mai vrea sa mearga la copiii bolnavi la spital, sa-i facem fericiti!

Oare ce pot cere mai mult?

Perfectiune

Am sa ma intreb retoric, ca de fiecare data, incotro se scurge viata? Spre cine, spre ce, cu ce scop si daca asa e normal…

Am sa privesc inainte fara sa arunc vreun gand inapoi si-am sa-mi desenez zambete de bucurie pe chip imaginandu-mi ca totul e perfect! o viata perfecta, o lume perfecta!

Dar vine intrebarea: ce inseamna perfect? E oare chipul de portelan sau masina luxoasa, vacanta din Caraibe sau ultima achizitie in materie de barbati cu bani? Nu cred in astea, de aceea nu cred in perfectiune…si sunt utopica imaginandu-mi viata perfecta!

Vreau…normalitate. O normalitate care sa nu doara, o normalitate care sa nu ma atinga, o normalitate…nomala…:)

Vreau vise in viata mea, vreau soare si ploaie, vreau ganduri frumoase si bune, vreau lumina si caldura, vreau oameni frumosi la suflet!

Unde gresesc? m-am nascut oare intr-o alta lume? am gresit traiectoria pe care am pornit?

Image Visez…si stiu ca undeva exista ceea ce caut! si e foarte aproape…

La multi ani!

La multi ani!

A trecut ceva vreme de cand nu m-am atins de pagina blogului…din lipsa de timp, din comoditate, din lasitate, din teama…

Am inchis telefonul si am deschis un nou post…nu am idee despre ce sa scriu, stiu doar ca trebuie sa scriu…din furie, din frustrare, din neputinta, din prea multa tacere sau pur si simplu din…inima…

Ma opresc printre fulgii de nea si-mi aduc aminte de copilarie…de iernile din Bucovina cand ningea si zapada se ridica pana la ferestre, cand tata ne facea cazemata si derdelus in curte, cand patinoarul se muta seara in curtea din fata, cand scolile se inchideau din cauza zapezii.

Gerurile coborau pana la minus 30grade, focul duduia in soba si ne-ntorceam de la sanius de la lac, cu pantalonii tabla pe noi. Ne luam pardaful de rigoare, mancam, ne incalzeam cu spatele de soba, in pijamale groase de iarna si adormeam in asternuturi apretate si cu miros de ger. Mi-aduc aminte serile copilariei cand priveam cerul cersind sa ninga, cand ne adunam toti copiii de pe strada si ne bugaream, ne construiam cazemate in strada si ne trageam pe saniute. Nu conta ce marca de pantaloni sau de sanie aveam, nu conta ca unii eram mai avuti ca altii, ca unii mancam portocale acasa iar altii le vedeau doar de Mos Gerila…conta ca eram prieteni, ca ne tavaleam in zapada cu aceeasi frenezie si cu aceeasi bucurie. Mi-aduc aminte ca eram printre putinii copii care aveau schiuri pe vremea aceea si am renuntat la a mai merge cu schiurile pentru ca prietenii mei nu mergeau la Sucevita cu schiurile…asa ca nici in ziua de azi nu merg cu schirile (si stiu ca in sufletul meu consider snobism ca toata lumea merge cu schiurile – am ramas cu aceasta trauma din copilarie – iertata fie-mi gnoranta).

Mi-aduc aminte cand in Bucovina se asternea iarna si gerul, cata bucurie in sufletul meu…traiam pentru iarna, pentru zapada alba care acoperea mizeria din jur, neputintele mele de copil raporat la lume…asteptam iarna ca pe un mar copt🙂

Astept si-acum iarna in Bucurestiul cel gri in care imi petrec zilele si noptile si mi doresc sa ma reintorc in Bucovina copilariei mele – sa fie alb si nins, sa fie curat si liniste!

Am obosit si-mi doresc putina liniste…putina caldura si tandrete…lumina si iubire! Asa ca in copilarie, in casa alor mei! Sa ma simt copil, langa soba in care dududie lemnele, sa privesc fulgii pe geam si sa ma rog sa ninga pana dimineata!

Privesc acum pe geam si totul e alb…maine ne intorcem la normalitate si la cruda mizerie…stiu ca depinde doar de noi sa facem curatenie, in viata noastra si in viata de zi cu zi!

Lumina si iubire, sau cum mi-ar spune tata: sa fi iubita!

La multi ani, Majestatea Voastra!

La Multi Ani, Majestatea Voastra! Sa Ne traiti ani sanatosi si cu multa bucurie, alaturi de cei dragi si de toti cei care se numesc, adevarati romani!
Cred, asa cum am si afirmat ca singura solutie pentru Romania a fost si va fi Monarhia.

Redau mai jos, preluat de pe http://www.9am.ro discursul Majestatii Sale in Parlament:

„Doamnelor si domnilor senatori si deputati,

Sunt mai bine de saizeci de ani de cand m-am adresat ultima oara natiunii romane de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie si cu speranta invitatia reprezentantilor legitimi ai poporului.

Prima noastra datorie astazi este sa ne amintim de toti cei care au murit pentru independenta si libertatile noastre, in toate razboaiele pe care a trebuit sa le ducem si in evenimentele din Decembrie 1989, care au daramat dictatura comunista. Nu putem avea viitor fara a respecta trecutul nostru.

Ultimii douazeci de ani au adus democratie, libertati si un inceput de prosperitate. Oamenii calatoresc, isi implinesc visele si incearca sa-si consolideze familia si viata, spre binele generatiilor viitoare. Romania a evoluat mult in ultimele doua decenii.

Mersul Romaniei europene de astazi are ca fundament existenta Parlamentului. Drumul nostru ireversibil catre Uniunea Europeana si NATO nu ar fi fost posibil fara actiunea, intru libertate si democratie, a Legislativului romanesc de dupa anul 1989.

Dar politica este o sabie cu doua taisuri. Ea garanteaza democratia si libertatile, daca este practicata in respectul legii si al institutiilor. Politica poate insa aduce prejudicii cetateanului, daca este aplicata in dispretul eticii, personalizand puterea si nesocotind rostul primordial al institutiilor Statului.

Multe domenii din viata romaneasca, gospodarite competent si liber, au reusit sa mearga mai departe, in ciuda crize.

Incearca sa-si faca datoria oamenii de arta, militarii, diplomatii si functionarii publici, desi sunt puternic incercati de lipsa banilor si descurajati institutional. Isi fac datoria fata de tara institutii precum Academia Romana si Banca Nationala, desi vremurile de astazi nu au respectul cuvenit fata de ierarhia valorilor din societatea romanesca.

Sunt mahnit ca, dupa doua decenii de revenire la democratie, oamenii batrani si cei bolnavi sunt nevoiti sa treaca prin situatii injositoare.

Romania are nevoie de infrastructura. Autostrazile, porturile si aeroporturile moderne sunt parte din forta noastra, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Scoala este si va fi o piatra de temelie a societatii.

Regina si cu mine, alaturi de Familia noastra, vom continua sa facem ceea ce am facut intotdeauna: vom sustine interesele fundamentale ale Romaniei, continuitatea si traditiile tarii noastre.

Nu m-as putea adresa natiunii fara a vorbi despre Familia Regala si despre importanta ei in viata tarii. Coroana regala nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unica a independentei, suveranitatii si unitatii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, in continuitatea lui istorica, si a Natiunii, in devenirea ei. Coroana a consolidat Romania prin loialitate, curaj, respect, seriozitate si modestie.

Doamnelor si domnilor senatori si deputati,

Institutiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci si de etica, simt al datoriei. Iubirea de tara si competenta sunt criteriile principale ale vietii publice. Aveti incredere in democratie, in rostul institutiilor si in regulile lor!

Lumea de maine nu poate exista fara morala, fara credinta si fara memorie. Cinismul, interesul ingust si lasitatea nu trebuie sa ne ocupe viata. Romania a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil si generos.

In anul 1989, in ajutorul Romaniei s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adaugat sacrificiului tinerilor de a inlatura o tiranie cu efect distrugator asupra fiintei natiunii. A sosit momentul, dupa douazeci de ani, sa avem un comportament public rupt complet si definitiv de naravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agatarea de putere si bunul plac nu au ce cauta in institutiile romanesti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.

Se cuvine sa rezistam prezentului si sa ne pregatim viitorul. Uniti intre noi si cu vecinii si fratii nostri, sa continuam efortul de a redeveni demni si respectati.

Am servit natiunea romana de-a lungul unei vieti lungi si pline de evenimente, unele fericite si multe nefericite. Dupa 84 de ani de cand am devenit Rege, pot spune fara ezitare natiunii romane:

Cele mai importante lucruri de dobandit, dupa libertate si democratie, sunt identitatea si demnitatea. Elita romaneasca are aici o mare raspundere.

Democratia trebuie sa imbogateasca arta carmuirii, nu sa o saraceasca. Romania, ca si toate tarile din Europa, are nevoie de carmuitori respectati si priceputi.

Nu trebuie niciodata uitati romanii si pamanturile romanesti care ne-au fost luate, ca urmare a impartirilor Europei in sfere de influenta. Este dreptul lor sa decida daca vor sa traiasca in tara noastra sau daca vor sa ramana separati.

Europa de astazi este un continent in care popoarele si pamanturile nu se schimba ca rezultat al deciziilor politicienilor. Juramantul meu a fost facut si continua sa fie valabil pentru toti romanii. Ei sunt toti parte a natiunii noastre si asa vor ramane totdeauna.

Sta doar in puterea noastra sa facem tara statornica, prospera si admirata in lume.

Nu vad Romania de astazi ca pe o mostenire de la parintii nostri, ci ca pe o tara pe care am luat-o cu imprumut de la copiii nostri.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!”

Cine are urechi sa auda, cine are ochi sa vada si cine are suflet sa simta!
Doamne ajuta!

In memoriam Ioan Chirila

Astazi, Ioan Chirila, ar fi implinit 86 de ani…
Tatal meu, un admirator al domniei sale, a scris aceste randuri care nu stiu daca au ajuns acolo unde trebuie (Doamnei Iarina Demian), asa ca imi fac datoria sa postea aceste randuri In memoriam:

„MAGIA RENUMELUI IOAN CHIRILA

Şi Matusalem, strabunicul lui Noe, se temea de timp.
Cu toate acestea, el a rămas campionul longevităţii.
Lupta pentru viaţă este o iluzie, deoarece această vorbă are înţeles numai dacă înseamnă lupta pentru Dumnezeu.
Lupta pentru viaţă, în înţelesul zilnic al cuvântului, înseamnă lupta pentru menţinerea cât mai lungă a trupului aici pe pământ.

Aceasta deci, nu este o luptă pentru viaţă, ci o luptă pentru trup.

Dacă Matusalem nu s-ar fi temut de Timp, Ioan Chirilă ar fi împlinit 86 de ani.

Cu toate acestea, el a rămas un campion al spiritului ce nu a crezut în marea iluzie care se numeşte viaţă:
nu s-a bătut niciodată pentru el, aşa cum nici Dumnezeu nu se luptă cu nimeni. Poate tocmai că, de aceea, singură prezenţa lui Dumnezeu i-a adus „biruinţa lui Dumnezeu”, prin felul cum a îngăduit ca lucrurile să vină spre el, toate la timpul hărăzit lor.

Că această luptă pentru viaţă nu înseamnă nimic, se poate vedea limpede din faptul că oamenii, care nu o cunosc, n-au trăit cu trupul lor nici mai puţin şi nici mai nefericiţi decât cei care s-au lăudat cu ea. Aceştia au făcut parte, iar alţii continuă să facă parte din publicul Marelui Cronicar – un public ales, numai al lui.

Ideea premiilor „Ioan Chirilă” s-a născut dintr-o metaforă, cum ar spune Poetul: „Ioan Metafora Chirilă”

O metaforă coboratoare ca o stea poate fi talentul in noi de cand ne-am nascut.

O metafora sincera, autentic, nu isi doreste sa fie ce nu e, dar ceea ce e si inseamna prin ea, vrea reverberant sa dainuiasca – sa fie.

In esenta, insasi Viata e un Premiu ce se da buna voie de Cel Datator de Viata.

Un campion al spiritului crede cu toata taria ca sufletul sau reprezinta timpul ce i sa dat de la nastere.

In mirajul Marelui Jurnalism, fara ravna de a fi Patriarhul breslei, „Ioan Metafora Chirila” poarta o dubla cetatenie – cea a Terrei si cea a Spiritului.

Nu cred nici trist ca plecarea lui Nea Vanea e sinonima cu despartirea, la fel cum, nu cred ca moartea e o fata mai frumoasa cand rupe floare dupa floare decat atunci cand taie cu coasa. Pentru noi Nea Vanea ramane trimisul nostru familial la Campionatul Cosmic din Calea Lactee – un campionat de electie, in care toate meciurile se sfarsesc cu niste scoruri astronomice de pomina, afisate pe o tabela celest-electronica.

A tagadui magia renumelui lui Ioan Chirila inseamna a tagadui experienta zilnica a jurnalismului sportiv, cu scopul nedeclarat de afisa breslei standardul de perfiormanta pierdut dupa detasarea in vesnicie.In sens moral, aceastab magie se poate exteriporiza sub chipul bunei si relei vointe, iar in sens mental, prin acceptarea bucuriei ca s-ar putea sa apara „un al doilea Ioan Chirila” fara vreo participare (contestabila) a principiului reincarnarii.” Dr. Mihai Mateiciuc