Medic in Romania…

Traim intr-o tara in care sistemul sanitar este asa cum este, o tara in care stai la usa unui medic cu renume de dimineata pana seara si astepti poate vei fi si tu primit, asta daca nu ai o pila pe undeva. Nu neg competenta medicilor, stiu ca avem medici care exceleaza in domeniul lor, dar ne impiedica sistemul si birocratia, faptul ca nu recunoastem ca avem o problema care pleaca de sus…Ne incurcam in acte si normative, in protocoale si cautam justificari de ce a murit cutare sau cutare. Nu cred ca ne ajuta prea mult televiziunea si stirile care ne anunta ca astazi a mai murit un om din cauza incompetentei si a neglijentei. Nu e vorba ca suntem incompetenti, e vorba ca nu ne pasa, ca nu suntem umani. Asa cum sistemul e de vina, si medicii nostri poarta o vina.

Sunt medic si stiu ca am depus un Juramant. La vremea respectiva nu a insemnat decat ca terminasem 6 ani grei, ani de nopti nedormite, ani cu zile alaturi de cadavre, ani in care nu puteam sa vad carnea dar’mite sa mai si mananc. Eu am ales o specialitate usoara sa zic asa, dar ma gandesc la colegii mei care au invatat inca 5 ani dupa mine pentru a-si obtine o specializare, si apoi cine stie cat pentru a prinde un loc intr-un bun spital. Si ma gandesc, oare merita atat munca si surmenaj psihic, fara viata privata, fara familie pentru ca niciodata nu este momentul potrivit…merita sa ajungi intr-un sistem care nu te ajuta sa-ti pui in practica tot ce ai adunat de-a lungul timpului? sa ajungi sa iti moara oamenii pe masa si sa privesti neputincios?
Bineinteles ca exista si varianta (cea mai plauzibila la noi) in care cei mai multi dintre noi se fac medici pentru ca este o meserie banoasa (si banii nu vin de la stat, bineinteles), pentru ca masa si tata au un cabinet si imi va fi mai usor sa ajung la banuti dupa aceea. Putini sunt cei care se fac medici pentru ca asa le dicteaza instinctul, pentru ca asta simt ca le e menirea…acestia sunt adevaratii medici.
Nu stiu daca stiati ca a fi un medic bun inseamna a fi in primul rand uman, a solidariza cu pacientul in momentele dificile, a-l incuraja si a-i prezenta toate optiunile, inclusiv mult disputatul formular E112. Un caz real este cel al unor cunostinte care au ajuns in Austria, au fost programati la operatie si unde li s-a spus de catre medicii austrieci sa se intereseze ca pentru ei acest formular este viabil si pot scuti niste bani pe care statul este obligat sa-i deconteze.

De ce se poate? Pentru ca exista proasta intelegere la noi ca „nu te tragi cu pacientul de sireturi” niciodata, ca nu fraternizezi cu el si nimic nu e gratis, nici macar un sfat. Exista proasta educatie a tinerilor medici ca daca esti medic esti pe un piedestal unde esti intangibil (desi si medicii se imbolnavesc si mor, desi si medicii sunt in situatia de a sta la rand alaturi de ceilalti). Gresit! Si atata vreme cat scoala medicala nu ne va invata sa fim umani, nici o restructurare din sanatate nu ne va duce la mai bine!
Cred, si mereu am crezut asta, ca pentru a fi un medic bun, ar trebui sa faci macar 1 an de Medicina Veterinara (si aici o paranteza, „Jos palaria!” dragi colegi care ati ales sa lucrati cu suflete care nu vorbesc, care doar privesc, care nu au bani sa-si plateasca consultatiile). Pentru ca atunci cand animalutul de pe masa ta te priveste si stii ca nimic nu-ti intra in buzunar din partea lui, si stii ca multumire primesti doar o „pupatura” zdravana, poti invata sa fi uman daca genetic, nu esti inzestrat cu asa ceva.

Revin si subliniez: nici un card, nici un cip si nici o reforma nu ne va ajuta atata vreme cat noi, ca medici, nu ne punem in locul pacientului, atata vreme cat nu ne gandim ca oricand putem fi in locul lui. Si niciodata Dumnezeu nu bate cu batul!
Exista la noi si alta problema, atunci cand medicii nu-si recunosc incapabilitatea de a pune un diagnostic corect. Se pune un diagnostic in doru lelii, desi corect ar fi sa ti se spuna: „Nene, du-te tu si la altcineva care sa-ti confirme! Eu nu sunt sigur!” Nu veti auzi niciodata asta, pentru ca este o injosire sa spui: „Nu stiu, ma depaseste! Duceti-va la alt specialist!” Si tot ce spun, spun in cunostiinta de cauza, pentru ca am trecut prin asta si am fost „macelarita” de cei care nu au avut curajul sa spuna ca ii depaseste ca ar trebui sa merg intr-un centru mai mare.
Nu sunt rea cu colegii mei, dimpotriva, as vrea sa pot pune o farama de suflet in fiecare din ei si totul ar fi mai usor…incepand de sus in jos!

Aveti 2 variante: blamati-ma sau dati-mi dreptate!
Sunt medic in Romania si sincer, de vina nu e numai sistemul!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s