In memoriam Cori ( Coriolan Radu Constantin)

Au trecut 44 de zile de cand Cori nu mai este printre noi…
Pana acum pur si simplu nu am putut scrie… Imi cer iertare, Cori, nu am scris, dar m-am gandit la tine, mereu… te-am pomenit cu Dragu de multe ori…

Pentru mine a fost o veste fulgeratoare, neasteptata, inca nu pot crede in sufletul meu. M-a sunat Dragu si mi-a spus: „An, a murit Cori…” imi rasuna in minte aceste cuvinte… m-a sunat mama sa-mi spuna ca a vazut la televizor… nu am crezut, inca mi-e greu sa cred…
O injectie care ar fi trebuit sa-i calmeze raul de cateva zile i-a fost fatala…culpa medicala? ironia sortii? nu ma pot pronunta…
Vehiculari si supozitii… droguri, etnobotanice… documentul medicilor legisti a confirmat ca nu au existat urme de droguri in corpul lui…(cat de ciudat suna)… sa ca, in memoriam, rog rauvoitorii sa inecteze cu speculatiile!
Il cunosc pe Cori de aproape 15 ani… era pustan si stateam la taclale peste balcon (atunci cand mergeam la Buhusi)… era prea profund si prea matur pentru varsta lui, de multe ori si pentru mine…
In ajunul Craciunului treceam peste balcon si Cori scotea cozonacii din cuptor, iar ciocolata de casa era un deliciu… Gogu pregatea paharele de vin si o cafea… ne prindeam tarziul in noapte.
Ne-am sfatuit inainte sa dea la tehnica dentara si a facut-o desi nu-l atragea in mod exceptional…
A fost si este, va fi mereu „mult prea mult” pentru generatia lui…prea serios, prea profund si prea cuminte!
Asa cum se spune in popor, Dumnezeu a avut nevoie de un om ca el dincolo si de aceea l-a chemat atat de devreme…

Stiu ca acolo unde esti ti-e bine, stiu ca ai sfaturi si vorbe bune pentru toti… cand venim la Buhusi te asteptam in curte la o bere si o punga de seminte… Dragu a fost la tine, eu din pacate nu am ajuns…

Pentru mine, ai plecat putin si stiu ca ne vom revedea…

De Mosi ti-am trimis cozonac, nu era la fel de bun ca cel facut de tine, dar sper ca l-ai primit… Putin timp sa-mi fac si-ti fac si o tava mare de ciocolata, cu alune si nuci, asa cum o faceai tu…

Multumesc ca ai facut parte din viata noastra… nu ne e usor… stiu insa ca tie ti-e bine acolo si zambesti, asa cum o faceai mereu… Mi-e dor sa povestim, sa vii la Bucuresti si sa stam de vorba…

Fara tine, sa venim la Buhusi nu va fi la fel, niciodata…desi stiu ca ne vei astepta mereu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s