Adoptia – da sau nu?

De cateva zile am o stare mai „delicata”, mai sensibila, mai romantica, mai de inima, asa…

M-am gandit la adoptie, m-am documentat si m-am ingrozit… daca vrei sa adopti un bebelus abandonat in maternitate nu o poti face deoarece trebuie indeplinite anumite reguli si multa birocratie… caci la acest nivel stam bine…

Ma intreb cat de imbecil poti fi sa ai posibilitatea de a oferi unui bebelus caldura unui camin si sa preferi sa-l tii in maternitate intr-o camera a nimanui, unde mai sunt 3-4 copilasi in aceeasi situatie si apoi sa-l incredintezi unui orfelinat sau unui asistent social, cu putin noroc…si stim cu totii foarte bine cum sunt asistenti maternali la noi. Si-mi cer iertare aici celor care au in ingrijire cate 7-8 copii si le ofera si paine si casa si dragoste pe deasupra. Dar Romania nu este lapte si miere si din cauza acestei birocratii compromitem vietile micutilor nevinovatiNevinovati din cauza inconstientei sau abuzului, nevinovati din cauza temei si a lipsei de educatie, a prejudecatilor si a egoismului sau a prostiei.

De ce nu putem simplifica si atunci cand Protectia Copilului constata ca un copil ar creste in armonie intr-o casa, prefera sa lase sa treaca cativa ani pana cand copilul poate fi incredintat? De ce nu facem legi care sa dea posibilitatea bebelusilor sa fie adoptati inca din maternitate si sa poarte de la nastere numele parintilor ce si-i doresc cu ardoare dar pe care Dumnezeu nu i-a binecuvantat cu copii? De ce nu dam posibilitatea sa le oferim caldura unor brate si voci calde din primele zile ale vietii lor? De ce e nevoie sa treaca prin traume psihice stand intre patru pereti si asteptand cand are timp o asistenta sa-i mai intoarca, sa le zambeasca sau sa-i mangaie? De ce ii frustram si le stirbim demnitatea din fasa?
Nu ne nastem oare cu drepturi egale? Nu suntem oare toti copiii lui Dumnezeu? De ce actele si birocratia ne impiedica sa le dam dreptul la o mama? la o familie?
Nimic nu face mai bine unui bebelus decat vocea mamei si un cuib caldut in brate…si am invatat de-a lungul vietii ca mama si tata sunt cei ce te cresc, nu cei ce te concep…
Suflete din Univers isi aleg parintii…si daca ei se dovedesc inainte sau imediat dupa nastere ca nu sunt demni de a fi parinti, de ce sa nu le dam dreptul de a-si alege o alta cale?

Am in cap cel putin 5 motive pentru a nu adopta un copil printre care cel mai important este zestrea genetica cu care vine fiecare, apoi considerentul ca daca ai si un copil biologic e imposibil sa nu faci diferenta…
Am insa macar 10 motive pentru a adopta un copil: milostenie, responsabilitate, familie, bucurie, iubire si un suflet imens…

A adopta sau nu? Conform statisticilor, Romania este tara europeana cu cei mai multi copii abandonati. Zilnic, un copil este lasat pe strada sau dus la centrele de plasare a minorilor si legislatia nu face mai nimic pentru a inlesni adoptia…

Inteleg perfect traficul uman de organe, de copii, de ce vreti voi, dar oare este atat de dificil cand o familie din Romania vrea sa adopte un copil sa stabilesti niste vizite si sa-ti certifici ca toate conditiile sunt in regula si beneficiul este al copilului in primul rand?

Pana cand ramanem aici? Am vazut sute de mamae militand pentru alaptarea in orice loc public si cat de tarziu a bebelusilor… Nu am nimic impotriva, desi la un moment dat am scris, ca, uneori prin vehementa lor reusesc sa raneasca mame care pur si simplu nu pot face acest lucru din motive fiziologice sau de alta natura… As vrea sa vad macar sute de femei militand pentru simplificarea adoptiilor in Romania…

Stiti cati oameni renunta la a adopta un copil din cauza birocratiei? Stiti ca daca stai cu chirie nu esti eligibil pentru a adopta un copil? Stiti ca formularele intreaba rudele de gradul IV sau veciniii despre dorinta dumneavoastra de a adopta un copil?

Si-atunci, daca eu mai doresc un copil, pe langa cei doi biologici si-as vrea sa fac un bine unui sufletel, sa-i dau o familie, bunici, un frate, o sora, voi de ce ma impiedicati? Stiu, am facut doi, il pot face pe al treilea, dar daca pot oferi toata dragostea mea unui sufletel nevinovat, care nu a cerut sa fie abandonat, de ce ma impiedicati? De ce-mi puneti teancuri de acte care ma inspaimanta doar citind cate documente trebuie, iar asteptarea, Doamne…

De ce nu ne lasati sa luam un nou nascut abandonat din maternitate daca noi dorim asta? De ce-i tineti 2 -3 ani in centre de plasament, ii debusolati si apoi ii trimiteti unde vreti voi?

Domnilor care faceti legile, candva veti da socoteala! Ganditi-va ca poate fiul sau fiica dumneavoastra vor dori sa adopte candva un copil? Credeti ca banii rezolva totul?

Va doresc un sentiment in suflet asa ca al meu, acum, cand priveste ninsoarea pe geam! Un suflet de copil, iubit din prima clipa a nasterii sale…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s