La multi ani!

La multi ani!

A trecut ceva vreme de cand nu m-am atins de pagina blogului…din lipsa de timp, din comoditate, din lasitate, din teama…

Am inchis telefonul si am deschis un nou post…nu am idee despre ce sa scriu, stiu doar ca trebuie sa scriu…din furie, din frustrare, din neputinta, din prea multa tacere sau pur si simplu din…inima…

Ma opresc printre fulgii de nea si-mi aduc aminte de copilarie…de iernile din Bucovina cand ningea si zapada se ridica pana la ferestre, cand tata ne facea cazemata si derdelus in curte, cand patinoarul se muta seara in curtea din fata, cand scolile se inchideau din cauza zapezii.

Gerurile coborau pana la minus 30grade, focul duduia in soba si ne-ntorceam de la sanius de la lac, cu pantalonii tabla pe noi. Ne luam pardaful de rigoare, mancam, ne incalzeam cu spatele de soba, in pijamale groase de iarna si adormeam in asternuturi apretate si cu miros de ger. Mi-aduc aminte serile copilariei cand priveam cerul cersind sa ninga, cand ne adunam toti copiii de pe strada si ne bugaream, ne construiam cazemate in strada si ne trageam pe saniute. Nu conta ce marca de pantaloni sau de sanie aveam, nu conta ca unii eram mai avuti ca altii, ca unii mancam portocale acasa iar altii le vedeau doar de Mos Gerila…conta ca eram prieteni, ca ne tavaleam in zapada cu aceeasi frenezie si cu aceeasi bucurie. Mi-aduc aminte ca eram printre putinii copii care aveau schiuri pe vremea aceea si am renuntat la a mai merge cu schiurile pentru ca prietenii mei nu mergeau la Sucevita cu schiurile…asa ca nici in ziua de azi nu merg cu schirile (si stiu ca in sufletul meu consider snobism ca toata lumea merge cu schiurile – am ramas cu aceasta trauma din copilarie – iertata fie-mi gnoranta).

Mi-aduc aminte cand in Bucovina se asternea iarna si gerul, cata bucurie in sufletul meu…traiam pentru iarna, pentru zapada alba care acoperea mizeria din jur, neputintele mele de copil raporat la lume…asteptam iarna ca pe un mar copt🙂

Astept si-acum iarna in Bucurestiul cel gri in care imi petrec zilele si noptile si mi doresc sa ma reintorc in Bucovina copilariei mele – sa fie alb si nins, sa fie curat si liniste!

Am obosit si-mi doresc putina liniste…putina caldura si tandrete…lumina si iubire! Asa ca in copilarie, in casa alor mei! Sa ma simt copil, langa soba in care dududie lemnele, sa privesc fulgii pe geam si sa ma rog sa ninga pana dimineata!

Privesc acum pe geam si totul e alb…maine ne intorcem la normalitate si la cruda mizerie…stiu ca depinde doar de noi sa facem curatenie, in viata noastra si in viata de zi cu zi!

Lumina si iubire, sau cum mi-ar spune tata: sa fi iubita!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s