Perfectiune

Am sa ma intreb retoric, ca de fiecare data, incotro se scurge viata? Spre cine, spre ce, cu ce scop si daca asa e normal…

Am sa privesc inainte fara sa arunc vreun gand inapoi si-am sa-mi desenez zambete de bucurie pe chip imaginandu-mi ca totul e perfect! o viata perfecta, o lume perfecta!

Dar vine intrebarea: ce inseamna perfect? E oare chipul de portelan sau masina luxoasa, vacanta din Caraibe sau ultima achizitie in materie de barbati cu bani? Nu cred in astea, de aceea nu cred in perfectiune…si sunt utopica imaginandu-mi viata perfecta!

Vreau…normalitate. O normalitate care sa nu doara, o normalitate care sa nu ma atinga, o normalitate…nomala…:)

Vreau vise in viata mea, vreau soare si ploaie, vreau ganduri frumoase si bune, vreau lumina si caldura, vreau oameni frumosi la suflet!

Unde gresesc? m-am nascut oare intr-o alta lume? am gresit traiectoria pe care am pornit?

Visez…si stiu ca undeva exista ceea ce caut! si e foarte aproape…